Ingerul negru

1

O noapte diferita de restul,prin învăluirea neagra ca de smoala si miros nemilos de mucegai si carne putrezita… Cineva murise.
Moartea parca-i fusese aşteptata de spirite cu priviri sângerii, in străfundurile pământului printre florile de mac, infectate cu o nuanţa de purpuriu închis.
Ora 23:13.Liniste ce te înfiora.
Intr-un apartament din Tokio ,robinetul curgea încontinuu izvorând pe podea parchetata ,ce se amesteca cu o dara stacojie,venind de la o persoana aproape observabila in bătaia lunii,acoperita cu un val negru de haine ,si parul asemenea hainelor,era împrăştiat pe jos.
Fiinţa stătea înmărmurita pe jos ,uda de la apa,ce venea din baia dintre viata si deces. Absolut nimeni nu ştia cine,de ce ,cum a murit ori daca a fost ucisa. Mirosul răspândit părea de o săptămâna,doua,carnea începând sa se descompună.
Casa victimei părea intacta. Nu fusese nimic spart,nimic furat,doar mica uşa ce aducea şirul gros de apa pana in camera,era deschisa, auzindu-se încă susurul cascadei de perle lichide. “Moartea nu-i ceva de care sa-ti fie teama,dar sa-ti fie frica de ce va urma”,scria pe un bilet, lăsat in apropierea de acel cadavru,prin de apa,deşi încă desluşindu-se mesajul scris cu litere roşii.
In imesul oraş putini ar fi bănuit ca,acum un suflet părăsise lumea reala ducându-se spre judecata, ce doar spiritul ştia cat poate fi de grea.
#Ziua judecatii vine si cand nu o poftesti la usa#
Singurele cuvinte ce-ti veneau in acea clipa,dar poate erau…adevarate.
Zgomotul masinilor din capitala prefaceau linistea din apartamentul 24 sa fie inabusita definitiv. In aceeasi seara un alt suflet parasea lumea reala, pe carari nesfarsite aflandu-se in lumina sau inca bantuind cea ce numai el le simtise.
Intr-un bar din capitala ceasul arata 23:56.Nimanui nu-i pasa.
Barmanul stergea un pahar de vin,iar un grup de oameni,aflati la o masa din local,vorbeau de lucrurile ciudate ce se petreceau in ultima vreme,despre sunete, ce se auzeau in casele unor locatari,noaptea tarziu,iar a doua zi oameni erau gasiti fara suflare .
Se zvonea de un personaj ce era vazut in fiecare loc al crimelor,invaluit parca de aripi negre si peste un minut disparea.Cei care il vazusera sustineau ca isi ascunde fata dupa o mantie si este impresurat de doua aripi imense negre asemeni unui inger mistic,numele fiind dat de locuitori INGERUL NEGRU.
Batu ora 00:00.Discutia incepu sa se incinga.Pe la ora asta aparea Ingerul Negru.
- Barman,un whisky.ceru unul dintre oameni.
- Imediat. In timp ce barmanul turna intr-un pahar bautura,un altul incepu sa vorbeasca:
- Miezul noptii.Oare ce victima va face Ingerul*hac*Ne*hac*gru..?
- Cine stie?Nimeni nu stie pe cine a pus ochii.Hahaha.zicea barmanul ce avea o cicatrice pe gat in forma de sarpe.
- Bine*hac*, ar fi daca ar scapa de *hac* vipera*hac*de nevasta*hac*mea..E*hac* ce mai mare *hac*scorpie.zicea cel de langa el beat mort.Mereu*hac* tre’ sa fac c’ zice ‘a.
Toti incepura sa rada,desi….
Auzind un tipat sfasietor de ajutor,cativa clienti pornesc in tromba spre piata centrala. Se zareste o luminita dintr-o cabina telefonica,era victima Ingerului Negru,care torturata de idei si de durere ,incearca sa isi dea foc. Localnicii raman marcati de imaginea macabra a unei femei careia ii fusese smuls piciorul fara nici o urma de compasiune. Dupa o clipa se aud mai multe soapte care murmurau:”Cine a fost?Cine a fost?”. Cu jumatate de glas,Ryoko,femeia torturata,decide sa le dezvaluie oamenilor adevarata identitate a atacatorului,insa se preface intr-un schelet invaluit de praf. Sangele care se scursese din membrul drept al lui Ryoko,se prelinge pe geamul cabinei si apare un mesaj vag ce avea sa le schimbe ratiunea:
“Ai dat o viata ,am luat mai multe,
Ai luat una,ti-am luat doua”
Ramase inmarmurite,persoanele de fata suna la ambulanta,sperand sa poata gasi un raspuns pentru cele intamplate.
Zi ca noaptea. Întunecata. Cerul se zbătea in strânsoarea tunetelor si fulgerelor din ochii unui chip nevăzut,mistic,ce pentru toţi,el li se părea un joc,o vietate ce se distra cu vieţi vinovate sau nu…doar el ştia. Lacrimi din pulberi cenuşii răspândite pe întinderea de smoala a cerului se prelingeau pe prăfuitele străzi de tăciune,încurajând vântul sa răzbată in stâlpi,ducând cu el bucăţi din ziar,ce avea scris pe prima pagina, cu litere enorme si îngroşate textul:
„MORTI MISTERIOASE..NOI ATACURI ALE INGERULUI NEGRU”
„In 23 septembrie,noi agresiuni rup liniştea Tokio-ului. Politia a descoperit încă 2 crime ale Îngerului Negru. Primul a fost dezvăluit intr-un apartament dintr-o zona foarte circulata a oraşului,unde o fata zăcea plina de sânge,fiind găsita de o vecina,iar cel de-al doilea s-a întâmplat in văzul tuturor,când persoana ce avea un picior smuls s-a prefăcut intr-un schelet. Lângă victima din apartament si cea de-a doua au fost găsite mesaje şocante. Desigur si de acesta data politia nu a vrut sa declare nimic,declara Momoko Tani,jurnalista foarte cunoscuta.”
Aceste cuvinte erau scrise lângă poze,ce infătisau victimele si mesajele lăsate aproape de ele. Cuvinte aruncate pe o coala…Imagini grele date voie pe prima pagina…
Vântul se intetea. Ploaia isi ducea lacrimile mai departe,in sufletele celor, ce acum regreta moartea fiinţelor care au fost nişte păpuşi din cârpe,servitori,ce au îndeplinit sarcinile lor mizerabile,plătind acum pentru ele. Valurile de stropi ,reci si tăioşi ,se spărgeau violent in geamurile ferestrelor,accentuându-se bolta cereasca,ce parca iţi striga:
”Niciodată nu vei mai vedea lumina.”
Vremea isi continua dansul…ameţitor,lăsând urme de picături,pe mantia neagra a unei persoane,ce privea întreg peisajul mohorât,nedesluşindu-se un sentiment,…..un gest…datorita mătăsii ce ii acoperea chipul parţial,dând voie mişcărilor aerului de toamna sa ii descopere o parte din bărbie. Imortaliza totul,stand pe acoperişul uneia dintre cele mai importante clădiri ,dar după o clipa….o secunda…un minut…dispare intr-un nor de praf vişiniu,precum cum apăruse. La fel când isi făcuse apariţia in giganticul oraş,printre oamenii simple si printre…alte suflete, ce doreau îl ştie mort,altele sa îl ajute sa isi duca planul la bun sfârşit si ultimele sa afle de ce cauza atâta durere,sa le cunoască trecutul celor morţi ….insa si pe al lui. Care dintre aceste suflete o sa ajungă sa realizeze ce si-au propus ?Care va pierde ? Cine va avea de suferit?Cine va fi lipsit de suferinţa? Aceea ploaie aducea cu ea întrebările,…încercând sa „culeagă” răspunsurile de mâine si amintirile de ieri…